Totalizare: sesiunea nr.2

“Nimic altceva nu necesită atîta înţelepciune şi minte ca determinarea acelei părţi din avere care se ia de la supuşi şi care se lasă lor”

(C.Montesqueu)

Cea de-a doua sesiune a Clubului de Discuţii Economice ASEM nu s-a lăsat mult aşteptată, întrucît a avut loc deja la o saptămînă după prima şedinţă, pe data de 31 octombrie. Într-o atmosferă mai degajată s-a pus în discuţie o temă extrem de importantă din punct de vedere al actualității: “Oportunitățile şi riscurile reintroducerii cotei pe impozitul pe venit al persoanelor juridice și posibilitatea introducerii impozitului unic de 15 % pe salariu al persoanelor fizice”. După cîte cunoaștem, deja a fost luată decizia de păstrare a cotei zero pe impozitul pe venit al persoanelor juridice, urmînd ca din 2012 acesta să fie suspus unui impozit de 10%.

Adrian Lupuşor, invitatul ședinței, cercetător economic de la Centrul Analitic Independent ”Expert-Grup” şi-a expus punctul său de vedere privind modul de formare a finanţelor publice, considerîndu-l, în general, ca pe unul inechitabil, întrucît politica bugetară prezintă distorsiuni majore. Dumnealui a precizat că „ponderea majoră a veniturilor, respectiv 61.2% în august 2009, o reprezintă acumulările din impozite indirecte, care prin definiţie  sunt suportate de consumatori. Până la introducerea cotei „zero” ponderea acestora a fost de 57.5%. În acelaşi timp ponderea impozitelor directe percepute de la persoanele juridice şi fizice a fost în august acest an de 14%, iar până la reformă 17.1%”.

De ce considerăm că aceasta este o problemă? Pentru că dacă e să ne uităm la politica de cheltuieli a bugetului public, vedem că în august 2009, 70.2% din cheltuieli au fost cu destinaţie socială. Deci, au fost cheltuieli care presupun menţinerea consumului. Reiese că, pe de o parte, statul susţine şi stimulează consumul intern, iar pe de alta, tot acelaşi stat taxează acelaşi consum. “Este un nonsens”. Reintroducerea unei cote a impozitului pe venit va diversifica sursele de venit pentru bugetul public şi va consolida sistemul de impozitare directă. Pe de altă parte, a subliniat expertul, dacă ar fi reintrodus la moment un impozit pe venitul companiilor, Republica Moldova ar fi una din puţinele ţări „care va majora presiunea fiscală pe timp de criză”, care aparent este o măsură lipsită de logică. La această întrebare și-a expus părerea Vasile Cîrlig, membru CDE, considerînd că implementarea unor măsuri nepopulare prezintă un risc enorm pentru structurile aflate la guvernare, deoarece, din punct de vedere politic, măsurile de acest gen trezesc nemulțimiri în rîndul populației față de cei care adoptă aceste decizii.

Totuși, un moment esenţial, pe care l-a accentuat Adrian Lupușor, ca fiind și un efect pozitiv al introducerii cotei zero a fost faptul că de la aproape 5 miliarde venituri ale companiilor mici și mijlocii declarate în 2007 s-a ajuns la 10.3 miliarde în 2008. Ceea ce înseamnă că eficiența introducerii cotei „zero” a fost exprimată prin „ieşirea de sub apă” a businessului mic şi mijlociu. Deşi domnul Adrian a pus accent că în Codul Fiscal nu este dată o definiţie clară a venitului reinvestit, domnișoara Veronica Vragaleva a intervenit spunînd că, în mare parte, aceasta este o interpretare greşită, întrucît în Codul Fiscal, Art. 15, în punctul b este clar enunţată ideea că cota 0 % este pentru venitul persoanelor juridice şi ca abia în Titlul 5 se vizează sancţiunile privind cazurile în care venitul nu este reinvestit.

Vadim Codreanu, membru al Clubului de Discuții Economice ASEM, a ridicat întrebarea cu privire la faptul dacă FMI, prin creditul ce urmează a fi acordat, nu ar putea cere defapt unele modificări ce țin de capitolul fiscalitate. Invitații au precizat că poziția FMI este una care optează pentru încurajarea impozitării.

Veronica Vragaleva a expus un şir de concepte a sistemului de impozitare a salariului persoanelor fizice în Republica Moldova, explicînd modul de impozitare, precum și deducerile, scutirile, de care pot beneficia salariații. În spectrul soluţiilor anticriză înaintate este un aspect ce se referă în mod direct la impozitul pe venit din salariu. Astfel, se prevede că suma totală a impozitului pe venit din salariu să fie impozitată la o cotă egală cu 15%, de asemenea, scutirea persoanală să se majoreze de la 7 200 lei pe an la 16 200 lei pe an.

Introducerea noilor prevederi prin intermediul soluţiilor anti-criză ar putea duce la majorarea poverii fiscale a persoanei fizice, astfel sporind neîncrederea populaţiei în organele statale. Totodată, analizînd salariul mediu anual al unui angajat în dependenţă de domeniul economiei naţionale, preluate din rapoartele Biroului Naţional de Statistică, observăm ca dacă luăm ca bază de referinţă salariile medii lunare achitate pe domenii ale economiei naţionale, în mediu, pentru aprox. 53,6% din lucrători este mai favorabilă păstrarea status-quo-ului, adică menţinerea situaţiei existente, dat fiind faptul că după introducerea cotei unice de 15%, aceştea vor fi nevoiţi să ţină piept unui impozit pe venit superior decît cel prezent. Totodată, veniturile la buget vor avea de suferit (593 mln. lei în cazul sistemului actual de impozitare vor fi substituite prin 574,5 mln. lei), ceea ce în situaţie de criză este o măsură iraţională, dat fiind faptul că încasările la buget scad şi fără intervenţia Statului prin politicile sale inovaţionale. Astfel, în prisma argumentelor reflectate mai sus, Veronica Vragaleva consideră continuarea reformei fiscale prin impozitarea cu cota unică a impozitului pe venit al persoanelor fizice drept una ce urmează, cel puţin, a fi revăzută în scopul calculării costului de oportunitate aferent.

La acest capitol, Eduard Gherman, membru CDE, și-a expus părerea privind necesitatea de a schimba modul în care societatea privește sistemul de impozitare. Astfel că, atunci cînd fiecare persoană fizică și juridică va percepe ideea că impozitele colectate sunt, în continuare, redistribuire după idei de echitate și eficiență, atunci va dispărea dorința de neachitare a obligațiilor fiscale, mai mult ca atît, sistemul fiscal va fi văzut ca un sistem necesar și corect.